Cel mai înalt soldat al Marii Britanii a vorbit deschis despre armata britanică pregătire război, livrând unul dintre cele mai tranșante avertismente publice din ultimii ani despre starea apărării țării. Generalul Sir Roly Walker, șeful Statului Major General, le-a spus circa 700 de soldați la garnizoana Catterick din North Yorkshire că națiunea va avea nevoie de ei și că liderii politici vor începe curând o conversație sinceră cu publicul despre sacrificiile necesare pentru a prioritiza apărarea și securitatea. Observațiile sale, înregistrate de British Forces Broadcasting Service, au fost izbitoare atât prin ton, cât și prin franchețe. A spus că lumea se confruntă cu un pericol extrem, că meseria de soldat revine în psihicul națiunii și că cetățenilor li se va cere să consimtă la sacrificii pentru ca forțele armate să-și poată face treaba.

Contextul a contat. Walker se adresa trupelor din Divizia 1 (UK), forța de răspuns global ușoară și cu grad ridicat de pregătire a Armatei, incluzând parașutiști și alte unități care ar fi printre primele desfășurate într-o criză. Le-a spus că a existat o vreme când națiunea nu voia să se gândească că ar avea nevoie de soldații săi pentru a lupta într-un război, dar că o astfel de vreme a trecut. A spus că liderii politici le vor explica curând cetățenilor ce se întâmplă, unde se află riscul și ce trebuie să fie națiunea pregătită să facă. Vor încerca să explice că cetățenii trebuie să consimtă la sacrificii pentru a prioritiza apărarea și securitatea și că cetățenilor li se va cere să-i susțină pe soldații care vor lupta. Povara luptei, a spus el, cade direct pe umerii celor mai neexperimentați și mai tineri soldați din forțele terestre, iar apărarea națiunii va sta pe ei dacă vor fi în cele din urmă chemați să lupte.

Armata britanică pregătire război: contextul de securitate

Pentru a înțelege de ce șeful Armatei a ales acest moment pentru un astfel de avertisment, ajută să privim tabloul mai amplu de securitate. Războiul din Ucraina continuă, Rusia rămâne cea mai imediată amenințare militară la adresa Europei, iar tensiunile din Orientul Mijlociu și Indo-Pacific s-au adăugat unui sentiment de instabilitate. Regatul Unit, ca majoritatea aliaților NATO, și-a mărit cheltuielile de apărare după decenii în care dividendul păcii a permis guvernelor să micșoreze forțele armate și să cheltuiască economiile în altă parte. Guvernul britanic s-a angajat să cheltuiască 3,5% din venitul național pentru apărare până în 2035, față de circa 2,6% acum. Este o creștere mare în termeni monetari, dar livrarea ei necesită alegeri dificile, pentru că fiecare liră în plus pentru apărare trebuie să vină de undeva, fie din taxe mai mari, din creșterea mai lentă a altor servicii publice sau din împrumuturi mai mari.

Discursul lui Walker a aterizat și într-un context politic specific. Guvernul a moștenit o promisiune, făcută mai întâi de fostul prim-ministru Sir Keir Starmer, de a începe o conversație națională despre apărare. Acea promisiune a fost făcută cu mai bine de 18 luni înainte de observațiile lui Walker și nu produsese încă discuția publică completă care fusese promisă. Între timp, prim-ministrul Andy Burnham a fost presat în Parlament cu privire la momentul în care cheltuielile de apărare vor ajunge la 3% din venitul național și le-a spus deputaților să aștepte Bugetul din 28 octombrie pentru detalii. Cancelarul John Healey pregătește acel Buget pe un fundal fiscal dificil, cu presiunea de a sprijini gospodăriile care se confruntă cu costuri ale vieții în creștere, în timp ce găsește și loc pentru apărare. Intervenția lui Walker poate fi citită ca o încercare de a crea spațiul politic pentru acele alegeri, spunându-i publicului, în limbaj simplu, că amenințările sunt reale și că pregătirea pentru ele va costa bani.

Unul dintre cele mai discutate elemente ale discursului a fost ceea ce Walker nu a spus. Nu a anunțat recrutarea obligatorie și nu a sugerat că civilii vor fi mobilizați. Marea Britanie nu mai are recrutare obligatorie de la sfârșitul Serviciului Național în 1960 și nu există nicio propunere pe masă pentru a o readuce. Ceea ce a descris Walker în schimb a fost o idee mai amplă de reziliență națională: că pregătirea pentru război nu ține doar de soldați și arme, ci de faptul dacă infrastructura, industria, lanțurile de aprovizionare și serviciile publice ale țării ar putea rezista unui atac grav sau unei crize prelungite. O anchetă parlamentară lansată în iulie a examinat exact această întrebare, analizând dacă infrastructura esențială și serviciile publice ar face față. Conceptul, numit uneori reziliență la nivelul întregii societăți, este familiar în țări precum Suedia și Finlanda, unde guvernele publică regulat îndrumări despre cum ar trebui cetățenii să se pregătească pentru urgențe.

Opinia publică adaugă un alt strat poveștii. Un sondaj Ipsos relatat în aceeași săptămână cu discursul lui Walker a constatat că 48% dintre adulții britanici au spus că nu există circumstanțe în care ar fi personal dispuși să ia armele pentru Marea Britanie, în timp ce 36% au spus că există circumstanțe în care ar face-o. Aceste cifre ilustrează decalajul dintre așteptările armatei și instinctele publicului după decenii de pace. În același timp, reportaje din The Times au remarcat că majoritatea tinerilor britanici ar fi dispuși să facă un an de serviciu național, ceea ce sugerează că atitudinile sunt mai nuanțate decât poate surprinde o singură întrebare. Provocarea pentru liderii politici este să explice de ce contează apărarea pentru oameni care nu au trăit niciodată un război și să facă asta fără a exagera amenințările sau a minimiza costurile.

Armata britanică pregătire război: cât costă apărarea

Aritmetica financiară este descurajantă. Trecerea de la 2,6% la 3,5% din venitul național pentru apărare implică zeci de miliarde de lire sterline în cheltuieli anuale suplimentare până în 2035. Guvernul a semnalat deja că zeci de miliarde vor trebui deviate de la alte departamente pentru a plăti creșterea. Se așteaptă ca miniștrii să livreze o serie de declarații în lunile următoare, explicând de ce este necesară acea realocare și ce înseamnă pentru serviciile pe care alegătorii le folosesc în fiecare zi. Armata însăși a simțit presiunea: reportaje au remarcat că Armata Britanică a primit ordin să suspende jocuri majore de război pentru a economisi bani, un detaliu care subliniază cât de strâns este bugetul actual, chiar și pe măsură ce cerințele strategice cresc. Discursul lui Walker, în acea lumină, a fost și o pledoarie pentru resursele necesare antrenamentului adecvat.

Avertismentul lui Walker are o istorie. A avertizat anterior că 2027 ar fi un an de risc maxim pentru Marea Britanie, cu tocmai suficient timp pentru a se pregăti. Acea evaluare reflectă o viziune larg împărtășită în rândul planificatorilor militari occidentali, conform căreia fereastra pentru descurajarea unui conflict mai amplu se îngustează și că deciziile luate în următorii ani vor determina dacă descurajarea rezistă. Descurajarea, în acest sens, nu înseamnă dorința de război; înseamnă a face costul agresiunii atât de ridicat încât niciun adversar să nu o încerce. Asta necesită forțe credibile și bine echipate, stocuri de muniție, logistică rezilientă și un public care înțelege de ce contează aceste lucruri. Argumentul lui Walker este că Marea Britanie nu poate descuraja eficient dacă cetățenii săi nu înțeleg riscurile sau nu sunt dispuși să plătească pentru asigurare.

Reacția la discurs a fost mixtă, ca la orice intervenție a unui ofițer militar superior într-o dezbatere publică. Unii comentatori au salutat franchețea, susținând că publicul merită o discuție onestă despre securitate, mai degrabă decât asigurări vagi. Alții s-au întrebat dacă un general în activitate ar trebui să stabilească termenii unei dezbateri politice despre prioritățile de cheltuieli, ceea ce este în cele din urmă o chestiune pentru miniștrii aleși și Parlament. Însuși Walker a avut grijă să-și prezinte observațiile ca o previzualizare a unei conversații pe care liderii politici o vor conduce, nu ca o cerere militară. Distincția contează într-o democrație: forțele armate sfătuiesc, dar civilii decid.

Ce urmează se va desfășura în etape. Se așteaptă ca Bugetul din 28 octombrie să prezinte calea pe termen scurt pentru cheltuielile de apărare și compromisurile implicate. În lunile următoare, se așteaptă ca miniștrii să publice declarații despre reziliență, explicând ce pot face cetățenii și întreprinderile pentru a se pregăti pentru perturbări, de la atacuri cibernetice la șocuri ale lanțurilor de aprovizionare. Forțele armate vor continua să preseze pentru echipamentul, antrenamentul și personalul de care au nevoie. Iar conversația publică pe care Walker a cerut-o va testa dacă Marea Britanie este dispusă să plătească pentru securitatea pe care a luat-o mult timp ca pe ceva garantat. Discursul său nu a rezolvat niciuna dintre acele întrebări, dar a făcut mai greu să pretinzi că nu există.

Pentru cititorii din afara Regatului Unit, episodul este un studiu de caz util despre cum vorbesc democrațiile despre apărare într-o eră a competiției reînnoite între marile puteri. Fiecare țară occidentală se confruntă cu o versiune a aceleiași dileme: amenințările au crescut mai rapid decât bugetele de apărare, iar închiderea decalajului necesită convingerea alegătorilor să accepte costuri pe care ar prefera să le evite. Abordarea lui Walker a fost să vorbească direct mai întâi soldaților și, prin ei, publicului, despre ce implică meseria și ce necesită. Dacă acea franchețe se traduce într-un sprijin politic susținut pentru cheltuieli mai mari de apărare va fi una dintre întrebările definitorii ale politicii britanice în anii următori. Lectură conexă: acțiunile britanice aproape de un maxim al ultimei luni. Lectură conexă: liderii UE se întâlnesc pe tema energiei și Ucrainei. Pregătirea devine practică: Regatul Unit și Franța au efectuat primul lor exercițiu nuclear comun, Exercise Rummy, escortând bombardiere într-o misiune de lovitură repetată.